Тајни свет влашке магије – Lumea tainică a magijii vlăhe

У источном делу Србије, поред уобичајених послова и свакодневих прича, постоји и нешто што многи знају, али ретко ко о томе говори наглас. То је влашка магија – стара пракса која за једне представља обично веровање, а за друге и данас начин да реше сумњу, љутњу или неку личну муку. У неким селима овог краја, враџбине су и даље део стварности, колико год време напредовало.

„Магијом се баве жене. Наслеђују то од мајке, углавном се тиме баве бакице из руралних подручја источне Србије, највише их има на Хомољу. Врачаре углавном ангажују људи који осећају љубомору или бес на неког познаника или члана породице па траже да их она урекне. Такође, оне се могу ангажовати и за скидање чини, ако сумњају да је на њих бачена магија или да је њих неко урекао“, каже Кристина Андрашевиш родом из источне Србије. 

Ипак, како каже, иако се може користити и за друге области живота, попут здравља, успеха, новца, најчешће се магија користи за љубав.

„Најраспрострањенији реквизит у овим ритуалима је катанац. Симбол нечега што се може закључати и откључати, заробитзи и ослободити. Тек иза њега следе мед, као безопасно средство које лепи, ужарци који у магији симболишу оно што пали и босиљак што својим ароматичним мирисима осваја“, наводи се у раду Јасне Јојић-Павловски „Власи – живот, обичаји, магија“.

Магијом везивања жене покушавају да усмере мушкарца само на себе. Користе се предмети који припадају мушкарцу који се симболички везују уз обавезно изговарање бајалица.

„Корак даље у томе је влашка еротска магија. То је кад супруга сумња  да је муж вара, или кад жена жели да „завеже“ мушкарца који јој се свиђа, да не може да буде интиман са другом женом“, објашњава Кристина. 

Поред љубавне магије, влашки обичаји у источним селима Србије дубоко су уткани у свакодневни живот и духовне обреде. Веома су везани за празнике, сезонске обреде и поштовање предака. На пример, парастоси и помане служе да се одржи веза са покојницима и да се обележи њихово присуство у животу породице. Обичаји су такође јако повезани са жетвом, садњом, бербом воћа и винограда, када се уз молитве и песме тражи благослов за плодну годину. У селима су сачуване и разне свечаности око крштења, венчања и кућних слава, а у свим тим приликама обреди и ритуали имају за циљ да заштите породицу, донесу срећу и одрже традицију живом.

„Власи су православци и доста тога имају заједничког са осталим православцима. Све раде по тим обичајима. Они чак као и Срби имају славе, с тим да је други дан славе намењен покојницима. А свадбе и крштења су прилично слични као и у другим крајевима Србије“, каже Кристина.

Иако неки од ових обичаја могу деловати необично онима који нису из овог краја, за Влахе они представљају начин да сачувају своју културну и духовну баштину. Власи своје обичаје чувају као мост између прошлости и садашњости, као начин да поштују предке, одрже породицу и задрже заједницу у животу. Баш као што су парастоси и помане знак сећања на оне који више нису са нама, тако и сви други обреди показују да традиција није само прошлост — она је живи део свакодневице, присутан у сваком празнику, у сваком обреду и у свакој причи која се шапатом преноси с колена на колено.

Пројекат „Влашки корени – културни трагови“ суфинансиран је од стране Министарства информисања. Ставови изнети у подржаном медијском пројекту нужно не изражавају ставове органа који је доделио средства. 

În partea estică a Serbiei, pe lângă trebile obișnuite și poveștile de zi cu zi, există ceva ce mulți știu, dar puțini vorbesc despre asta cu voce tare. Aceasta este magia vlahă – o practică veche, care pentru unii reprezintă doar o credință, iar pentru alții, și astăzi, un mod de a rezolva îndoieli, furie sau necazuri personale. În unele sate din această zonă, vrăjitoriile fac încă parte din realitate, indiferent cât de mult a trecut timpul.

„Cu magia se ocupă femeile. Moștenesc asta de la mamă, în general se ocupă bătrânele din zonele rurale ale Serbiei estice, cele mai multe fiind în Homolje. Vrăjitoarele sunt angajate în general de oamenii care simt gelozie sau mânie față de un cunoscut sau membru al familiei și cer să-i blesteme. De asemenea, ele pot fi angajate să scoată farmece, dacă cineva suspectează că asupra lor a fost făcută magie sau că cineva i-a blestemat”, spune Cristina Andrașevici, originară din această zonă a Serbiei.

Totuși, spune ea, deși poate fi folosită și pentru alte domenii ale vieții, cum ar fi sănătatea, succesul sau banii, magia este folosită cel mai frecvent pentru dragoste.

„Cel mai răspândit obiect folosit în aceste ritualuri este lacătul. Simbolizează ceva ce poate fi încuiat și descuiat, captiv și eliberat. Apoi urmează mierea, ca mijloc inofensiv care unește, jarul, care în magie simbolizează ceea ce arde, și busuiocul, care cucerește prin aroma sa”,

Prin magia de legare, femeile încearcă să îndrepte atenția bărbatului doar asupra lor. Se folosesc obiecte care aparțin bărbatului și care sunt legate simbolic, cu rostirea obligatorie a descântecelor.

„Un pas mai departe este magia erotică vlahă. Este atunci când soția suspectează că soțul o înșală sau când o femeie vrea să ‘lege’ bărbatul care îi place, astfel încât să nu poată fi intim cu o altă femeie”, explică Cristina.

Pe lângă magia iubirii, obiceiurile vlahilor din satele estice ale Serbiei sunt profund înrădăcinate în viața de zi cu zi și în ritualurile spirituale. Sunt strâns legate de sărbători, ritualuri sezoniere și de respectarea strămoșilor. De exemplu, parastasele și pomenile servesc pentru a păstra legătura cu cei trecuți și pentru a marca prezența lor în viața familiei. Obiceiurile sunt, de asemenea, foarte legate de seceriș, plantări, culesul fructelor și al viței de vie, când se cere binecuvântarea pentru un an roditor prin rugăciuni și cântece. În sate s-au păstrat și diverse sărbători legate de botezuri, nunți și praznice de familie, iar în toate aceste ocazii ritualurile au scopul de a proteja familia, de a aduce noroc și de a menține tradiția vie.

„Vlahii sunt ortodocși și au multe lucruri în comun cu ceilalți ortodocși. Fac totul după aceste obiceiuri. Ei, ca și sârbii, au sărbători de familie, doar că a doua zi a sărbătorii este dedicată celor trecuți din viață. Nunta și botezul sunt destul de asemănătoare cu cele din alte regiuni ale Serbiei”, spune Cristina.

Deși unii dintre aceste obiceiuri pot părea neobișnuite celor din afara zonei, pentru vlahi ele reprezintă un mod de a păstra patrimoniul lor cultural și spiritual. Vlahii își protejează obiceiurile ca pe un pod între trecut și prezent, ca mod de a respecta strămoșii, de a păstra familia și de a menține comunitatea vie. La fel cum parastasele și pomenile sunt un semn de amintire pentru cei care nu mai sunt printre noi, toate celelalte ritualuri arată că tradiția nu este doar trecut – ea este parte vie a vieții de zi cu zi, prezentă la fiecare sărbătoare, în fiecare ritual și în fiecare poveste care se transmite șoptit din generație în generație.

Proiectul „Rădăcini Vlăhe – Urme Culturale” este cofinanțat de Ministerul Informației. Opiniile exprimate în cadrul proiectului media susținut nu reflectă neapărat poziția autorităților care au acordat fondurile.