Влашка култура у покрету и песми: Влашке игре и песме у срцу Бучја – Cultura vlaheascã în mișcare și cântec: Jocurile și cântecele vlahești în inima Buciiului
Влашке игре и песме представљају драгоцен део нематеријалне културне баштине Влаха, староседелачке заједнице која вековима живи на простору источне Србије и суседних региона. Ове игре и песме нису само вид забаве, већ носе дубоке поруке о животу, обичајима, веровањима и колективном духу једне заједнице. Кроз ритам, покрет и звук, Власи преносе своју традицију с колена на колено, чувајући свој идентитет и богато културно наслеђе. Овај текст има за циљ да приближи читаоцу лепоту и значај влашке музичке и играчке традиције, као и њен утицај на савремени културни простор.
У селу Бучје током августа одржан је 19. по реду Сабор влашких игара и песама, традиционална манифестација која негује културно наслеђе влашке заједнице овог краја.
Сабор је свечано отворио помоћник градоначелника града Бора, Небојша Бузеј. Интонирањем химне Србије започео је програм који је окупио бројне посетиоце и љубитеље влашке музике, игре и традиције.
„Влашке игре карактерише жив ритам, брзи и сложени покрети, као и снажан колективни дух. Најчешће се изводе у колу, где учесници држе једни друге за руке или за појас, крећући се у кругу или полу-кругу. Покрети су често енергични, са нагласком на рад ногу, и обично прате специфичне ритмове који се разликују од српских народних игара. Играчи показују велику спретност и координацију, а игре често имају импровизоване делове у којима појединци показују своје умеће. Музички пратња најчешће укључује традиционалне инструменте који дају препознатљив и аутентичан звук“, каже Петар Поповић, васпитач за традиционалне игре.
Влашко коло је једна од најпознатијих и најпрепознатљивијих форми традиционалне игре код Влаха. Оно се игра у брзом и енергичном ритму, са наглашеним радом ногу и честим променама темпа.Учесници кола се најчешће држе за руке или за појас, крећући се у кругу или благој линији. Понекад се у колу издвајају појединци који показују своју вештину, правећи сложеније кораке и окрете. Музика која прати влашко коло обично је живахна. Влашко коло није само игра — оно је вид заједништва, поноса и културног идентитета.
„Врло често се игра и тзв. влашко коло, са осам корака. Четири корака идете удесно, затим два у месту, па један улево, и један у месту. Све се то затим понавља. Ово се игра на више сличних кола – мелодија. Припада несиметричном колу“, наводи се у Викепедији на тему српских народних кола.
Песме код Влаха су такође посебне по својој структури и тематици. Често се певају на влашком језику (дијалекту румунског), а теме обухватају љубав, живот у селу, природу, судбину и духовни свет. Певање може бити соло или у групи, а често је праћено жалопојкама или врисковима, што песмама даје снажну емоционалну дубину. Ритам и мелодија су прилагодљиви, а песме се често изводе у оквиру обичаја, као што су свадбе, сахране, крсне славе и празници. Ова музика и певање нису само уметнички израз, већ и начин очувања језика, културе и колективне меморије народа.
На сабору су наступили културно-уметнички ансамбли, КУД „Стол“ из Бучја, КУД „Дубочане“ из Дубочана, КУД „Танда“ из Танде, КУД „Лозовица“ из Горњана и КУД „Мироч“ са Мироча.
Осим богатог културно-уметничког програма, посетиоци су имали прилику да уживају у избору за лепотицу сабора, као и да присуствују свечаној додели плакета и захвалница учесницима и заслужним појединцима.
Организатори манифестације били су Месна заједница Бучје, КУД „Стол“ из Бучја и Центар за културу Бор, док је покровитељ сабора био град Бор.
Сабор је и ове године показао снагу традиције, заједништва и љубави према културној баштини, а велики број посетилаца потврђује да ова манифестација има значајно место у културном животу источне Србије.
Очување влашких игара и песама представља не само дужност према прецима, већ и вредност коју треба неговати за будуће генерације. Сабори попут овог у Бучју показују да традиција није заборављена — напротив, она живи кроз људе, музику, игру и заједништво. Управо такве манифестације подсећају нас колико је важно чувати културни идентитет, поштовати разноликост и преносити духовно наслеђе с колена на колено, као живу нит која повезује прошлост, садашњост и будућност.
Извор/ Википедија / Град Бор
Пројекат „Влашки корени – културни трагови“ суфинансиран је од стране Министарства информисања. Ставови изнети у подржаном медијском пројекту нужно не изражавају ставове органа који је доделио средства.
Jocurile șî cântecele vlahești reprezintă un prețios parte din patrimoniu cultural nematerial al Vlașilor, comuna băștinașă care de secole trăiește în țeră sud-est a Serbiei șî regiuni vecine. Aceste jocuri șî cântecele nî-s doar un fel de distracție, ci duc mesaje adînci despre viață, obiceiuri, credințe șî duh colectiv al unei comunități. Prin ritm, mișcare șî sunet, Vlașii își transmit tradiția de la părinți la copii, păstrîndu-și identitatea șî bogatul patrimoniu cultural. Acest text vrea să apropie cititorului frumusețea șî importanța tradiției muzicale șî de joc vlahești, precum și impactul ce-l are asupra spațiului cultural contemporan.
În satul Bucii, în luna august, s-a ținut a 19-a ediție a Saberului jocurilor șî cântecelor vlahești, o manifestație tradițională ce cultivă patrimoniul cultural al comunității vlahești din aceste zîre.
Saberul l-a deschis solemn prim-adjunctul primăriei orașului Bor, Nebojșa Buzej. Cu intonarea imnului Serbiei a început programul ce-a adunat mulți vizitatori șî iubitori ai muzicii, jocului șî tradiției vlahești.
„Jocurile vlahești se caracterizează printr-un ritm viu, mișcări rapide șî complexe, precum și un duh colectiv puternic. Cel mai des se fac în horă, unde participanții se țin de mîini ori de brîu, mișcîndu-se în cerc sau semicer. Mișcările sînt adesea energice, cu accent pe picioare, șî urmează ritmuri specifice, ce nu sînt ca la jocurile populare sîrbești. Jucătorii arată multă dibăcie șî coordonare, iar jocurile au deseori părți improvizate unde individul își arată îndemînarea. Muzica ce le acompaniază folosește instrumente tradiționale ce dau un sunet recunoscut șî autentic”, spune Petar Popović, educator pentru jocuri tradiționale.
Călușul vlaheasc (hora vlahească) e una dintre cele mai cunoscute forme tradiționale de joc la Vlași. Se joacă în ritm rapid șî energic, cu alunecări mari de picioare șî dese schimbări de tempo. Participanții țin de mîini ori de brîu, mergînd în cerc ori linie ușor curbată. Uneori se remarcă cîte unul care-și arată abilitatea, făcînd pași șî întoarceri complicate. Muzica ce însoțește hora e vioaie. Hora vlahească n-o fi doar un joc — e simbol al comunității, mîndriei șî identității culturale.
„Foarte de des se joacă așa-numita horă vlahească, cu opt pași. Patru pași mergi la dreapta, apoi doi pe loc, unul la stînga, șî unul pe loc. Dupăia se repetă. Se joacă pe mai multe melodii asemănătoare – cicluri. Aparține horei nesimetrice”, zice Wikipedia despre tema horelor populare sîrbești.
Cântecele la Vlași sînt de asemeni speciale prin structură șî tematică. Se cîntă deseori în limba vlahă (dialect romînesc), cu teme despre dragoste, viața la sat, natură, soartă șî lumea spirituală. Cîntatul poate fi solo sau de grup, șî deseori e urmat de jelanii ori chemări, ce dau cântecelor adîncime emoțională. Ritmul șî melodia se pot adapta, iar cântecele se cînt la ritualuri ca nuntă, înmormîntare, slujbe creștine ori sărbători. Această muzică șî cînt nu sînt doar expresie artistică, ci un mod de păstrare a limbii, culturii șî memoriei colective.
La saber au cîntat ansambluri culturale: KUD „Stol” din Bucii, KUD „Dubočane” din Dubočan, KUD „Tanda” din Tanda, KUD „Lozovița” din Gornjan șî KUD „Miroč” de la Miroč.
În afară de programul cultural-artist, vizitatorii au avut ocazia la alegerea frumuseții saberului, precum și să participe la decernarea solemnă a plachetelor șî mulțumirilor participanților șî persoanelor merituoase.
Organizatorii manifestației au fost Comunitatea locală Bucii, KUD „Stol” din Bucii șî Centrul cultural Bor, iar sponsor al saberului a fost orașul Bor.
Saberul a arătat și anul acesta puterea tradiției, comuniunii șî iubirii pentru patrimoniu cultural, iar numărul mare de vizitatori confirmă că această manifestație are un loc semnificativ în viața culturală a sud-estului Serbiei.
Păstrarea jocurilor șî cântecelor vlahești e nu doar o datorie către strămoși, ci o valoare de cultiva pentru generațiile ce vin. Sabere ca acesta din Bucii arată că tradiția nu e uitată — dimpotrivă, ea trăiește prin oameni, muzică, joc șî comuniune. Astfel de manifestări ne amintesc cât de important e să păstrăm identitatea culturală, să respectăm diversitatea șî să transmitem moștenirea spirituală de la un neam la altul, ca un fir viu ce leagă trecut, prezent și viitor.
Sursã / Wikipedia / Orașul Bor
Proiectul „Rădăcini vlahe – urme culturale” e cofinanțat de Ministerul informațiilor. Opiniile exprimate în proiectul media sprijinit nu reflectă neapărat pozițiile instituției finanțatoare.
